APEL LA RAȚIUNE

Tânjesc să simt, să văd în juru-mi bogăție,
Pe străzi, în curți, în locuri din vasta Românie,
În artă, în creații, în necesități simple,
În vorbe, în gândire, în spirit, în iubire.

Căci parcă au murit frumosul, omenescul,
Tradiția, simțirea, ea etica, firescul.
Rămasă e doar goana după lucruri și bani,
Oameni săraci în spirit și de valori orfani!

Trăim doar pentru sine, respectul ne lipsește,
Iar în al nostru suflet invidia domnește.
În goana dup-un nume călcăm tot în picioare,
Dăm vina tot pe alții, ne plângem tot mai tare.

Iar ei, copiii noștri, de ei nici că ne pasă,
Nu știm lor să le dăm o învățare-aleasă.
Ca noi și ei devin, ba chiar și mai netremnici;
Exemple alte n-au, chiar dacă ar fi dornici.

Nu ne-ntrebăm: e bine ce facem pentru ei?
De frică acționăm ca niște mici mișei.
Pentru o lingușire, o laudă, cinci puncte,
Lăsăm valori de-o parte, urmăm reguli nedrepte.

Iar voi ce ne conduceți, tâlhari la drumul mare;
Nu veți mai domni mult peste-a țării hotare
Căci vom găsi o cale românii să-i trezim
Din somnul cel de moarte, țara s-o reclădim.​

– Raluca Ciulei